În prima metodă de deviere, aerul este aspirat în spațiul dintre gâtul convertorului și OCG în cantitatea care asigură arderea completă a CO în OCG. Căldura degajată în timpul arderii este utilizată în OCG, însă volumul gazelor care trebuie epurate ca urmare a aspirației aerului crește de 3,5-4,0 ori în comparație cu cantitatea de gaze evacuate din convertor.
La devierea cu ardere parțială, spațiul dintre gâtul convertorului și ОКG nu este etanș. Capacitatea de extragere a fumului este menținută constantă, iar consumul de oxigen pentru purjare este astfel încât, la maximum
emisiile de gaze ale convertorului în OCG ar putea fi aspirate în aer, asigurând postarderea unei părți din CO la a ≤ 0,75. La începutul și la sfârșitul suflării, când producția de gaze de convertor este mai mică decât la mijlocul suflării, cantitatea de aer aspirat crește, adică a se modifică spontan în timpul suflării (de la 0,20 la 0,75).
În cazul eliminării gazelor fără postardere, spațiul dintre gâtul convertorului și OCG este etanș, excluzând intrarea aerului. Volumul de gaze epurate este de trei sau patru ori mai mic decât în cazul cu postardere, ceea ce face posibilă simplificarea și reducerea costurilor de epurare și curățare a gazelor. Două sisteme de etanșare a intrării în calea de evacuare a gazelor sunt cele mai răspândite: sistemul IRSID-CAFL, dezvoltat în Franța, și sistemul OH, dezvoltat în Japonia. În sistemul OH, etanșarea spațiului dintre convertor și OCG este asigurată de un cuplaj glisant și de alimentarea cu azot a spațiului. Sistemul IRSID-CAFL prevede instalarea unei „fuste” (clopot) deasupra gâtului convertorului, care se deplasează în direcție verticală și este conectată ermetic la OCG (fig. 1).
1 — convertor, 2 — fustă, 3 — senzor de presiune, 4 — OCG.
Figura 1: Schema de etanșare a spațiului dintre OKG și gâtul convertorului
Diametrul fustei este de 1,5-2,5 ori mai mare decât cel al gâtului, iar în poziția inferioară ar trebui să depășească înălțimea gâtului cu aproximativ 1 m. O mică suprapresiune este menținută automat sub fustă pentru a preveni pătrunderea aerului în spațiul dintre fustă și convertor. Pe baza citirilor senzorului de presiune situat sub fustă, ACS ajustează secțiunea transversală a conductei de evacuare a gazelor, asigurând suprapresiunea necesară. Sistemul IRSID-CAFL îmbunătățit este utilizat la uzinele naționale.
Primele convertoare de oxigen de uz casnic au fost echipate cu conducte de evacuare a gazelor cu postardere completă a gazelor convertorului. Cu toate acestea, cu mulți ani în urmă, pentru a economisi cheltuielile de capital și costurile de exploatare, noile convertoare au început să fie construite cu conducte de evacuare a gazelor care funcționează fără postardere. O astfel de cale, concepută pentru a trece cantitatea maximă posibilă de gaze care ies din convertor, permite funcționarea cu postardere totală și parțială. Cu toate acestea, în acest caz, pentru a asigura posibilitatea de trecere a aerului aspirat prin traiectorie, este necesar să se reducă cantitatea de gaze care ies din convertor, adică să se reducă consumul de oxigen pentru purjare. Astfel, calea de separare a gazelor concepută pentru funcționarea fără postardere la un debit de oxigen de 1500-1600 m 3 /min funcționează fiabil cu postardere parțială la un debit de oxigen de 1200-1400 m 3 /min și cu postardere completă la un debit de oxigen de 600-800 m 3 /min. Indiferent de metoda aplicată de eliminare a gazelor, căile de eliminare a gazelor din toate instalațiile naționale și străine au mai multe dispozitive de curățare a gazelor dispuse secvențial (mai multe etape de curățare a gazelor).
