Manganul este unul dintre cele mai populare și răspândite metale, care este utilizat în diferite sfere de activitate. În soluri, acesta apare sub formă de oxizi și hidroxizi și trece prin diferite grade de oxidare. Este aproximativ similar cu fierul în ceea ce privește proprietățile sale chimice și fizice, dar este mai dur și mai fragil.
Tot manganul natural furnizează un izotop stabil al manganului-55. Vorbind despre poziția manganului în sistemul periodic, este important să subliniem că acesta este un element chimic activ de culoare roz-gri, simbolizat prin Mn. Acesta face parte din grupa a șaptea și aparține perioadei a 4-a din tabelul lui Mendeleev. Numărul său atomic este 25. Atomul în sine este format dintr-un nucleu încărcat pozitiv, în interiorul căruia se află 25 de protoni, 30 de neutroni și 25 de electroni care se deplasează pe patru orbite. Pe scara Poling, elementul are o electronegativitate de 1,55.
Proprietățile manganului
Manganul, un metal de tranziție, are anumite proprietăți fizice și chimice, datorită cărora este utilizat pe scară largă în fabricarea diferitelor produse. Printre cele mai importante se numără faptul că metalul este greu de topit, dar ușor de oxidat în aer. În forma sa pură, este reactiv. Sub formă de pulbere, metalul arde atunci când interacționează cu oxigenul, reacționează cu apa și se dizolvă în acizi diluați, formând hidrogen și sărurile corespunzătoare.
Punctul de topire al metalului este de 1247°C, punctul de fierbere — 2061°C. Ca și fierul, elementul arde în oxigen/aer la temperaturi ridicate și descompune treptat apa când este rece, dar rapid când este încălzit.
După un tratament adecvat, metalul devine un feromagnet. Reacționează cu multe nemetale la temperaturi ridicate, dar nu reacționează deloc la temperatura camerei. Cu excepția hidrogenului, metalul se combină direct cu borul, fosforul, carbonul, siliciul și sulful.
Istoria descoperirii
După ce am determinat ce loc ocupă manganul în sistemul periodic, este necesar să spunem cum a fost descoperit elementul în general. Se știe că Mn sub formă de pirolucite din minereu negru a fost utilizat încă de acum 30.000 de ani. În 1740, Johann Pott, un tehnolog berlinez, l-a investigat chimic și a demonstrat că nu conține fier, așa cum se credea anterior.
Ca material independent, manganul a fost descoperit în 1775 de chimistul suedez Johan Gottlieb Gan prin încălzirea mineralului pirolusit în prezența cărbunelui. Deși procesul de producție în sine fusese descris cu câțiva ani mai devreme de Ignatius Kain. Astăzi, elementul este aproape complet studiat și este utilizat pe scară largă în scopuri industriale.
Sfere de aplicare a manganului
Aproape 90% din elementul produs în fiecare an este utilizat în producția de oțel. Iată alte aplicații ale Mn:
- Depolarizarea celulelor uscate;
- ca metal de aliere în oțel și alte aliaje;
- ca colorant pentru a da sticlei culoarea ametistului și culoarea pietrelor prețioase de ametist;
- oxidul de mangan este utilizat pe scară largă în îngrășăminte și pentru ceramică;
- permanganatul de potasiu este utilizat ca dezinfectant.
